- zaháruri
- s. n. pl.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
zaharuri — ZAHÁRURI s.n. pl. Nume generic dat substanţelor organice care formează (alături de albuminoide şi de grăsimi) una dintre cele trei grupe de combinaţii specifice celulelor organismelor vii (din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza,… … Dicționar Român
dizaharidă — DIZAHARÍDĂ, dizaharide, s.f. Compus organic format din două molecule de monozaharide prin eliminarea dintre ele a unei molecule de apă. – Din fr. disaccharide. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98 dizaharídă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
hidrat — HIDRÁT, hidraţi, s.m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr.… … Dicționar Român
miere — MIÉRE s.f. Substanţă semilichidă, gălbuie, dulce şi aromată, foarte bogată în zaharuri, vitamine şi enzime, culeasă şi produsă de albine din nectarul florilor. ♢ Luna de miere = prima lună din viaţa conjugală. ♢ loc. adj. De miere = generos, bun … Dicționar Român
oze — ÓZE s. v. oesar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ÓZE2 s.f. pl. Zaharuri simple, nehidrolizabile. (cf. óză1; cf. fr. oses) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN ÓZE s … Dicționar Român
aminozaharuri — AMINOZAHÁRURI s.n. pl. Derivaţi cu amina ai zaharurilor, care intră în componenţa unor substanţe naturale importante. – Amino + zaharuri (după fr. amino sucres, germ. Amino zucker). Trimis de ana zecheru, 11.06.2003. Sursa: DEX 98 aminozaháruri … Dicționar Român
decalcifiant — DECALCIFIÁNT, decalcifianţi, s.m. 1. Substanţă alcătuită din acizi organici, acizi anorganici, săruri, zaharuri (zahar) etc. folosită pentru eliminarea sărurilor de calciu din pieile aflate în procesul de tăbăcire. 2. Substanţă folosită pentru… … Dicționar Român
glucidă — GLUCÍDĂ, glucide, s.f. Substanţă organică naturală care conţine carbon, hidrogen şi oxigen, reprezentând un constituent fundamental al materiei vii şi având un rol important în metabolism; hidrat de carbon, carbohidrat. – Din fr. glucide. Trimis… … Dicționar Român
tapioca — TAPIÓCA s.f. Aliment făinos, bogat în amidon şi în zaharuri uşor asimilabile, care se extrage din rădăcinile de manioc. [pron. pi o . / < fr., it., port. tapioca < cuv. tupi]. Trimis de LauraGellner, 31.05.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
tapiocă — TAPIÓCĂ s.f. Substanţă alimentară făinoasă, extrasă din tuberculele maniocului, folosită în alimentaţia copiilor. [pr.: pi o ] – Din fr. tapioca. Trimis de dante, 02.07.2004. Sursa: DEX 98 tapiócă/tapióca s. f. (sil. pi o ) Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român